Skip navigation

Category Archives: soarele vorbeste prostii

There are certain types of mornings when you just feel something is going to go wrong. Very wrong. So, since you’re already awake, what to do? Pour yourself a large cup of black coffee and start thinking where the hell this feeling came from. Maybe it’s caused by the nightmares you were tortured by the night before (most probably old ones that just came flooding back).. or maybe because you’ve reached a certain point in your life where you don’t know what you want anymore. I can’t help but wonder… is it possible to get lost on your way to a destination called ‘what you hope to be’ ? I dunno…get caught in barbed wire that was just lying there on the side of the road, for instance. Or can you blame it all on some memories triggered by.. I dont know… a song… a deja-vu…

Anyway, since I feel like something’s dead wrong, can’t actually wait to find out what… can’t put my finger on it, yet. But I know it’s there… ready to bite me in the ass 😐

So, since I’m at it, might as well listen to Anathema again.

Empty vessel, empty veins…empty bottle, wish for rain that pain again… wash the blood off my face, the pulse from my brain… And I feel that pain again.

Whatever. I should be sleeping.

Anunțuri

Facand o pauza de la preaiubitul unix, pe care incerc sa nu-l judec prin voma, am decis sa-mi aprind o tigara, sa-mi mai iau o cana de cafea siiii sa rasfoiesc Zile si Nopti. Am dat de o chestie ce m-a pus pe ganduri, zisa de un om despre care inainte nu aveam nici o parere. Paul McCartney isi intituleaza noul album „Memory almost full”, sustinand ca ‘in ziua de azi mintile noastre tind sa devina prea incarcate’. Adevarat.

Si cum ma aflu in aceeasi situatie, avand flash-uri cu cursuri, seminarii, laboratoare si asa mai departe (prefer sa nu intru in detalii) in cele mai tampite momente, tind sa fiu de acord cu aceasta afirmatie. Oare am uitat unde ne e tasta delete? sau poate am pierdut-o candva demult.. nu stiu. Cert e ca, fortati de circumstante, constiinta.. de.. viata.. ne supraincarcam memoria… cu chestii care nu ar trebui sa prezinte o asa mare importanta si, poate, ocupam pe degeaba locul celor care ar trebui sa conteze cu adevarat pentru noi. Dar cum putem decide care ganduri sa le salvam de la un delete ireversibil si care nu? Nici macar nu avem timpul sa punem aceste lucruri in balanta.. asa ca ne confruntam cu o situatie de gen „memory full”, ca niste telefoane mobile.

Si atunci ma intreb… oare ne obliga viata sa devenim telefoane mobile?

Mintea umana o ia razna din cand in cand. Se pare ca a mea isi exercita drepturile acum. Sau poate nu.

Urasc ziua de luni. Stiu ca e discriminare, ziua de luni ar trebui sa se bucure si ea de prezumptia de nevinovatie… are dreptul.. dar nu e o zi ca oricare alta. Nu e o zi normala. Pune punct weekendului. Incepe saptamana. Nebunia o ia de la capat.

Trebuie pedepsita.

NU putem sa ne mai gandim la chefuri, concerte si alte activitati care ne distrag atentia de la laboratoare, examene care se apropie vertiginos… determinand chiar cosmaruri. Da.

Teribil.
Ziua de luni determina toate astea. Am putea propune sa fie scoasa din calendar.. dar atunci toate aceste oribile… oribile (re)sentimente ar fi puse pe seama altei zile.

Dar, Lunea e .. in realitate.. o victima. A tuturor gandurilor negre care ne apasa existenta. Toate puse in seama unei zile. Nu e normal, dar e cel mai usor. Nu recunoastem ca am ramas in urma cu o mie de laboratoare din 14 😛 ca nu ne-am uitat peste nici un curs tot semestrul… ca am fost „ocupati” tot uichendul si luni dimineata aratam de parca ar fi dat toate vagoanele marfarului peste noi… ca… lista ar putea continua la infinit. Sunt motive si motive si… motive sa uram luni. Mai ales luni dimineata.

De fapt si diminetile in general ar trebui interzise. Da, iar. Baietii de la OCS au mare dreptate. Weekendul ca un intreg e o exceptie. E o entitate de sine statatoare. Mai ales daca vin dupa o noapte de cosmaruri tampite care o sa te urmareasca toata ziua, care era si asa plina de chestii care-ti displac. Just great. Move on. Make it through another day. Hooray, hooray. Ah si sa speram ca nu devine whoreray.

Cine e de vina?

Luni. Dati-mi un cutit. Thank you.
ah. Update.

First you hate sunday.. cause it slowly fades into a monday (pervs shall shut up). And it is my duty to quote my best fwend Deafy:

„First i hate Sundays. Then I hate Mondays.  Tuesday is ok..Wednesday sounds promising.. thursday .. now that i love ! .. so close to the weekend .. and usually concert night .. or at least it used to be, in the old Music Pub. friday is a blessing.

then there`s saturday whish is not as good as friday, but also good .. not as good cause parents usually stay home and nagg you. :-L and then that dreadfull sunday again :-<”

Couldn’t have said it better myself. Hug, my dearest, hug for you!

Curse those damn dreadfull days. Curse’em!